Vă invităm să urmăriți un interviu revelator despre vitamina C , despre beneficiile acesteia, relația de cauzalitate între lipsa vitaminei C și afecțiuni cardio-vasculare, osteo-articulare, despre incredibila capacitate de chelare a metalelor grele, toate pe fondul unei documentări temeinice și a unor surse și studii științifice, prezentate ca bibliografie.

Împreună cu Adrian Vornicu, expert în biolectronică și micro-nutriție vom încerca să facem o sinteză a celor mai importante studii și a celor mai grăitoare efecte pozitive a vitaminei C asupra organismului.
 

Ești pe fugă ? Ascultă interviul în mașină !

Citiți transcrierea întregului interviu mai jos !

Cuprins:

Din toată inima despre vitamina C - Interviu realizat de Napofarm.ro cu Adrian Vornicu

(transcriere interviu video)

Din toată inima despre vitamina C - Interviu realizat de Napofarm.ro cu Adrian Vornicu

Reporter: Bună dimineaţa!

Adrian Vornicu: Bună dimineaţa! Hristos a înviat!

Reporter: Adevărat a înviat! Stăm de vorbă cu neobositul Adrian Vornicu, o mare prezenţă în mediul online cu multe persoane care te urmăresc şi te urmează pe partea de nutriţie, alimentaţie sănătoasă, stil de viaţă sănătos. De unde atâta energie?

Adrian Vornicu: Vitamina: C!

Reporter: Da, chiar motivul întâlnirii noastre. Am urmărit documentarul pe care l-ai tradus în urmă cu câţiva ani despre vitamina C lipozomală si mă bucur că în drumul tău spre Cluj am găsit timp sa povestim un pic mai multe despre vitamina C, să facem un pic de lumină, să demontăm mituri, să intrăm un pic în esenţa lucrurilor. Cu un pic de istorie, cu studii care s-au făcut, că e cea mai studiata moleculă, vitamina.

Adrian Vornicu: Vitamină, da… În ghilimele vitamină…

Reporter:  De ce în ghilimele?

Adrian Vornicu: Vitamina C în ghilimele. De ce? Pentru că aş spune că vitamina C deranjează puţin în ambele tabere. Să spunem că, deja, un produs ca şi vitamina C sau această moleculă nu prea este de interes pe de o parte în… în medicină pentru că nu mai poţi breveta aşa ceva si e prea ieftina, pe de alta parte medicina alternativă-  suntem puţin prea puritanişti, în sensul că doar “bio natural, bio natural”. Aici se face o confuzie şi vom ajunge la explicitarea aceastui pasaj, de ce în ghilimele, la timpul potrivit.

Şi eu mi-am pus nişte notiţe, tu ai pus nişte întrebări, în felul acesta sigur nu vom, nu vom eroda pasajul.

În primul rând, vitamina C este, de fapt, o glucoză fermentată. Ce înseamnă o glucoză fermentată? Nu e nevoie de fructe şi legume bio, neapărat, ca să faci propria vitamina C pentru că din tot regnul mamiferelor există o subspecie, simienii, dintre care şi noi facem parte, care nu mai are posibilitatea metabolizării glucozei în vitamina C. De fapt, este o genă inactivată, gula-y-lacton oxidas, care la noi, oamenii, este inactivată. Mai bine zis, este inactivată cu toate că la femeile însărcinate, pe perioada sarcinii, cred că natura face un efort  şi apare ceva vitamina C în plus. Dar noi nu mai sintetizăm glucoza, pentru că dacă am sintetiza-o, vom vedea, ar fi un avantaj enorm.

E, acum o să ajungem şi la capitolul ăsta, să îl detaliem puţin. Eu mi-am bătut capul cu vitamina C cam un an de zile. Aşa cum cineva se uită, nu ştiu, la tenis sau la formula 1, devine pasionat, eu am fost pasionat de vitamina C. Am început să descopăr un element, două elemente, trei elemente şi vorba aceea, ce este mai extraordinar ca adevărul, că atunci când îl cauţi îl găseşti? Şi am început cu vitamina C. Şi prima dată când am început, Domne, hai să vedem de unde vine vitamina C?

Istoria Vitaminei C

Şi am văzut că deja la sfârşitul secolului 16, James Lind, un medic sub ordinul coroanei britanice a descoperit faptul că lămâile pot preveni şi chiar vindeca scorbutul.

Reporter: Care era o mare problemă…

Adrian Vornicu: Era o mare problemă. În epocă marinarii plecau 3 ,4, 5 ,6 luni…Şi se îmbolnăveau…

Interesant e că din 1750 când a descoperit el acest lucru au mai trecut vreo 50 de ani până ce marina militară engleză a introdus proviziile de lămâi pe vasele de război. De ce marina militară? Pentru că erau tot timpul în război cu marina spaniolă…portugheză…franceza. Ei, şi au introdus-o în marina militară engleză în secret! Nimeni nu avea voie să spună că lămâile…

In marina civilă engleză a intrat vitamina C după 70 de ani. Ca să înţelegem că, de fapt, un mic supliment alimentar, am putea spune, poate fi de un interes strategic, chiar militar, între 2 ţări, într-o confruntare militară. A fost ţinut ascuns 70 de ani de marina civilă şi inclusiv pentru proprii cetăţeni, pentru a nu se afla faptul că se poate vindeca scorbutul, pentru că era un atu strategic. Puteai trimite navele tale 6 luni să meargă, să aducă din Indii provizii, să vină înapoi, fără să facă scorbut. Era un avantaj enorm.

Ei, de aici a mai trecut puţin şi s-a ajuns la medicul personal al Reginei Victoria, Sir Barlow, care a profitat de vitamina C, a trăit 100 de ani, care a observat că la copiii, aş spune din clasele defavorizate engleze, ceea ce se considera în epocă şi, din păcate, se consideră şi astăzi ca fiind o afecţiune, acea boală a oaselor de sticlă, osteogeneza imperfecta, cum se numeşte astăzi, de fapt ar fi un scorbut şi momentul când unui copil care se naşte cu această aşa zis predispoziţie genetică sau afecţiune genetică, îl strângi puţin de mână sau… apar echimoze, apar pete bleu, albastre. Şi chiar astăzi sunt, cred că sunt şi astăzi, că am văzut procese în America, am văzut procese în mai multe ţări, părinţii sunt acuzaţi de maltratarea copiilor. De fapt, copiii sunt născuţi cu carenţe de vitamina C, scorbut.

Reporter: Deci practic scorbutul are legătură cu o deficienţă de vitamina C, de colagen, care este atât de importantă în formarea ţesuturilor conjunctive, articulaţiilor, tegumentelor, pielii, ochiilor, unghiilor…

Da, te descurci mult mai... Şi de ce nu este folosită la adevărata ei valoare? Ei, ca, după cum am văzut, a stârnit ea deja controverse la începutul secolului, astăzi este destul de controversată. De ce? Pe de o parte, este ignorată din anumite motive, prea ieftină, prea etc

Poate o să intrăm în dezbatere…

Şi ceea ce, aş spune, mă priveşte mai mult, fiind în mediul acesta al medicinei alternative, pentru că din momentul din care am început să devin activ în România în acest mediu, am încercat totuşi să menţin legătura cu medicina alternativă la nivel internaţional. Anul trecut, la Londra, la Barcelona… Sunt prezent la fiecare congres de medicină alternativă internaţională şi acolo sunt protocoale de utilizare a vitaminei C, sub formă orală, buvabilă, sub formă lipozomală, ceea ce, un anumit puritanism în medicina alternativă din Romania, ne împiedică să o utilizăm la adevărata ei valoare.

Şi acum să facem distincţia: vitamina C naturală sau de biosinteză?

O moleculă este activă în organism şi este recunoscută în plenitudinea potenţialităţii ei atunci când este o moleculă activă din punct de vedere optic, ceea ce, în chimie, se studiază la capitolul izometrie. Ce înseamnă asta? Înseamnă că ceea ce fac fructele şi legumele, acelaşi lucru îl fac şi bacteriile pe o cultură naturală de amidon, de glucoză, de fructoză. Cea mai utilizată dintre ele este saccharomyces cerevisiae, această bacterie, pe aceste culturi, produce, sintetizând fructoza, glucoza, produce vitamina C. Deci nu este cu nimic deosebită de vitamina C dintr-un fruct şi o legumă. Acelaşi lucru îl fac şi bacteriile din intestinul nostru, producând vitamine, aceleaşi bacterii.

Reporter: Chiar a fost un studiu, făcut de cercetători cred că din Australia sau Noua Zeelendă cu kiwi, când au administrat kiwi…

Adrian Vornicu: Echivalentul unui gram de kiwi şi un gram de biosinteză

Timp de 6 luni, la tineri nefumători, iar rezultatele, concentraţia plasmatică a vitaminei C a fost identică. Şi în cazul celor care au primit fructe, şi în cazul celor care au primit vitamina C ca supliment.

Desigur, şi ideea aici nu este a, aş spune, a denigra cumva fructele şi legumele bio. Sunt de o importanţă extraordinară. Ideea este: trebuie să ne conectăm cu realitatea momentului şi realitatea momentului este că trăim în marile oraşe şi realitatea momentului îmi arată două lucruri: Primul, foarte important, fructele şi legumele de astăzi nu mai au… Eu am studiat bioelectronica şi dacă fac un calcul asupra unei portocale stoarse astăzi, vă spun că sunt nivele de 20-30 de ori mai mici în acidul ascorbic. Din terţe motive: dacă mărul este din curtea ta, mai spun, dar portocalele nu prea cresc în România. Portocalele, kiwi, etc, care vin din export…

Ele sunt culese crude şi sunt coapte artificial.

Mai trec şi printr-un proces de ionizare, oficială, recunoscut, ca să nu se strice şi puneţi portocala respectiva… Pui un măr de la market, pui un măr din curtea ta pe masă, al tău într-o săptămână începe, la temperatura camerei, să prindă pete, celălalt stă ca mărul din Albă ca Zăpada, nu mai mişcă. Ideea care este? Prima problemă este că fructele şi legumele nu prea mai conţin vitamina C pentru că sunt, după cum am spus, văduvite de resursele minerale din sol, sunt văduvite de foarte multe lucruri.

Pe de altă parte, şi aici trebuie pus punctul pe i, de ce avem nevoie de suplimente de vitamina C?

Pentru că factorul oxidant din ziua de astăzi este de zeci de ori mai mare. Dacă aş vrea să dau un exemplu, şi era un punct care îl pregătisem în ceea ce am intrat mai târziu, la Fukushima şi sperând ca în acest video să putem introduce, mai apoi, imaginile cu studiile a ceea ce afirmăm, lucrătorii care sunt afectaţi, aş spune, în centrala de la Fukushima, pentru probleme de radioactivitate, primesc 10-20 de grame de vitamina C injectabilă, pe zi. Este studiu, publicat în Japonia, studii chiar, nu doar un studiu. Deci despre ce vorbim? Acuma eu locuiesc mai înspre Bucovina şi acum vreo 2-3 luni la ştiri a apărut un mistreţ radioactiv pe la graniţă. Nu ştiu la ce se mai întâmplă, mai cade o cărămidă… Ar fi interesant şi ceea ce fac eu în familia proprie, 5-10 grame de vitamina C pe zi. De ce? Pentru că n-am să stau eu acuma cu radiometrul în mână şi cu control Geiger, să măsor radioactivitatea. Ştiu un singur lucru: vitamina C şi magneziul sub formă de săruri sunt două elemente atât de indispensabile încât organismul are receptori de saţietate, are, aş spune, semnalizatori de saţietate. Cum ai luat puţin mai mult, tranzitul intestinal devine mult mai laxativ şi îţi dă semnalul: ai ajuns la nivelul normal.

Reporter: Deci, practic, cât…

Adrian Vornicu: Aceste două sunt excepţii. Există un control riguros al organismului, o recunoaştere perfectă.

Reporter: Pentru că vitaminele nu se stochează. Ce-i prea mult eliminăm.

Adrian Vornicu: Da, de exemplu, vorbim despre tot complexul de vitamina B din suplimentele alimentare. Acolo nimeni nu îi cere să aibă flavonoide. Doar vitamina C îi cere să aibă flanoide, etc. etc.. De ce? Acele vitamine B sunt fabricate tot pe acelaşi concept al sintezei. Pot să vă spun că dacă puneţi la lacto fermentat o mână de grău timp de 5 zile aveţi tot complexul de vitamina B. Acolo cine lucrează? Aspergillus, oryzae, saccharomyces, tot bacterii. Această vitamina C de biosinteză este făcută prin sinteză bacteriană, deci nu este o vitamină C chimică, cum se spune, pentru că o moleculă, să spunem, nu ştiu, levamisol, este o moleculă chimică. Nu există în natură, o fac din bucăţi.

Nu, aici (vitamina C)  este vorba despre o sinteză bacteriană şi aceste bacterii ştiu să fabrice aceste vitamine într-o, aş spune, o oligo-vitaminoză, o sinergo-vitaminoză, ştiu să le fabrice foarte, foarte puse la capăt.

Dar de ce Linus Pauling, unul dintre marii cercetători care a studiat vitamina C, care a primit chiar 2 premii Nobel ( unul dintre premiile Nobel l-a primit pentru chimie şi celălalt pentru pace studiind radioactivitate) recomanda vitamina C?

De ce au ajuns japonezii să folosească vitamina C în radioactivitate? Pentru că Linus Pauling a lăsat… a lăsat consemnul, scris protocolul. Linus Pauling ştia foarte bine de ce promova vitamina C şi de ce promova, în acelaşi timp, lupta contra energiilor nucleare, pentru că energiile nucleare sunt o bombă cu efect întârziat asupra populaţiei.

Şi, de aceea, şi-a pus pe cap 2 mari probleme şi de aceea este atât de contestat astăzi şi iarăşi vom sări peste ceea ce am apucat noi să facem o schiţă dimineaţa această, într-un sfert de oră. Eu am venit de pe tren, tu ai venit în grabă…

Despre Linus Pauling am să spun acum lucrurilor pe nume, pentru că şi el, la rândul lui, până şi el este denigrat, ceva foarte simplu: nu i s-a putut, aş spune, contraargumenta la modul serios şi atunci fiul său a fost acuzat de pedofilie. Cunosc istoria foarte bine, am citit cartea. Ce s-a întâmplat? Când au început să facă acuze foarte abjecte, ca orice părinte, a fost afectat, într-o anumită măsură, şi detractorii, aş spune, hardcore ai vitaminei C încep să spună că Linus Pauling a murit de cancer. Da, la 93 de ani. La 93 de ani nu îl mai poţi numi cancer. Deja acolo ştim celulele stem…

Reporter: Intervin alte…

Adrian Vornicu: Intervin altele, dar problema este ce nu se ştie: că acel cancer a fost detectat la Linus Pauling la 67 de ani.

Reporter: A, deci l-a ţinut pe picioare 30.

Adrian Vornicu: Da, a prins etapa foarte bună până la capăt, pur şi simplu ca şi cum ar fi ignorat-o. De fapt, cancerul lui era… a fost menţinut într-o formă foarte, foarte incipientă datorită vitaminei C, pentru că ca să ii, plus toate aceste denigrări, la nivelul unui om de ştiinţă, undeva lasă urme. Asta apropo de Linus Pauling.

Reporter: (denigrarile lasa urme )La nivelul oricărui om.

Adrian Vornicu: La nivelul oricărui om. Apropo de Linus Pauling, pentru că întotdeuna când nu există argumente, cand nu există contraargumente, începem cu ofense şi acuze şi alte lucruri.

Reporter: Adrian, pe scurt, vreau să trecem în revistă, aşa, o scurtă istorie a vitaminei C, pornind de la doctorul James Lindt de care spuneai că a introdus rezervele de citrice pe vasele de război…

Până la cercetătorul maghiar Albert György care a primit premiul Nobel pentru că a descoperit formula chimică a acidului ascorbic, dovedind, că, practic, vindecă scorbutul.

Şi scorbutul, cu ce inseamna afecţiunile adiacente, pentru că încă un cercetător, mi-am notat, îmi cer scuze că nu ştiu exact numele, doctor W. Mc. Cormick a observat că diabetul şi cancerul se aseamănă izbitor cu faza terminală a scorbutului şi el a început să utilizeze cu succes vitamina C în afecţiunile oncologice.

Adrian Vornicu: Pentru întărirea colagenului, pentru ca metastaza să nu, să nu…

Reporter: Da şi emite chiar ipoteza ca afecţiunile oncologice ar putea fi cauzate de o deficienţă de colagen, datorită lipsei vitaminei C.

Adrian Vornicu: Pentru că vitamina C, împreună cu lizina, fabrică colagenul. Şi de aici…

Reporter: Deci degeaba e colagen, dacă nu e vitamina C.

Adrian Vornicu: Da, dar colagenul ăsta exogen poţi să îl iei tu, cred că forma cea mai naturală ar fi ceva din acea supă de măduvă de oase, dar vitamina C are o pluripotenţă extraordinară, pentru că ea lucrează pe toate nivelele şi am putea lua , aşa, la rând, cam care sunt, aş spune, afecţiunile în care vitamina C, într-adevăr ajuta.

Osteogeneza imperfect

Adrian Vornicu:  Începem cu ceea ce n-am terminat, cu osteogeneza imperfectă, boala oaselor de sticlă, pentru că ştiu că există la Braşov o asociaţie naţională în acest domeniu, am scris un email acum vreo 2-3 ani. Este regretabil că părinţii nu sunt puşi la curent de, pe de o parte de ceea ce Sir Barlow a spus la epoca respectivă, această afecţiune este o lipsă de vitamina C, se spune, printre altele. Între timp, a mai apărut o afecţiune Barlow, care pune o confuzie totală între cei doi termeni. Cine caută referinţele găseşte, într-adevăr, ce şi ce reprezintă, iar în anii ‘60-’70, vom face o mică paralelă, de 2-3 minute, un doctor australian, de origine greacă, doctorul Kalokerinos a trăit, a retrăit aceeaşi tragedie, pentru că nu avea informaţiile necesare. În Australia, era medic la un spital şi acolo avea foarte multe cazuri ale copiilor aborigeni, care acum erau ţinuţi în rezervaţie, nu prea mai aveau voie să vâneze, era un trai sedentar, cam gen indienii din America de Nord care acum beau Coca-Cola şi mănâncă altceva. Dr.Kalokerinos ce-a observat? Copiii se năşteau cu această insuficienţă de vitamina C, care nici nu îi puteai mişca, se rupeau oscioarele sub ei, plus că erau, acest aspect, albastru, pur şi simplu, cum ai spune, albastru de frig. Nu aveai ce le face, într-o săptămână, două, se curăţau. Şi când au văzut că un an, doi, nu are ce face, că pierdeau cred un copil din 10 , el a scris şi o carte. Nu, de fapt, un copil din doi, pentru că cartea lui se numeşte “Every second child”= “Un copil din doi”. Kalokerinos, “Every second child” e o carte extraordinară, a părăsit medicina, a părăsit spitalul, a plecat să scrie romane, a plecat să fie aventurier, pentru că şi-a dat seama că nu poate face nimic. În aventurile lui, a dat peste cartea lui Sir Barlow, cartea scrisă în “1900, toamna”. Şi când a citit acea carte s-a întors repede la spital şi a rugat pe colegul lui “Nu te supăra, mai sunt copii?” “Da, sunt, vezi că sunt 5 în camera de reanimare, nu mai au mult.” “Pot să le fac vitamina C?” “Poţi să le faci ce vrei, pentru că, oricum, urmează…” Următorii 5 ani, pentru că imediat a obţinut rezultate, cu doar 2 grame de vitamina C, pentru copii, injectabili, următorii 2 ani, până la următorii 5 ani a avut o statistică, comparam cu statistica unuia dintre cele mai vizate spitale din Paris, unde am locuit, stătea mai bine la rata mortalităţii Kalokerinos în spitalul acela mic, din Australia. Avea o mortalitate mai mică ca unul din cele mai dotate spitale din Paris, datorită faptului că, cum se năşteau, cum vitamina C. Vitamina C. Aia era primul lucru pe care îl primeau. Şi deja a dispărut orice boală Barlow, afecţiune osteogeneză şi a reuşit să scadă această rată a osteogenezei, deja un avantaj enorm, pe care ar putea să-l ţină cont dacă, nu ştiu, dacă nu din punct de vedere instituţional, poate fiecare părinte care se confruntă cu aşa ceva.

De aici ajungem la scorbut, apoi.

 Pentru că scorbutul, putem să spunem ce, doreşte fiecare să spună, acele infecţii bacteriene care apar la nivelul gingiilor, ceea ce numim noi azi parodontoză, nu este decât o etapă, ne-am oprit privirea spre o etapă a afecţiunii, unde din cauza retragerii gingiilor, lipsei de colagen, lipsei de vitamina C, apar acele spaţii, unde într-adevăr bacteriile intră. Intră şi în momentul în care o bacterie intră începe să îşi facă propria activitate. Dar aceasta este doar o etapă. Este ca şi cum ai vedea vulturii (bacteriile)  mâncând resturile unui cadavru animal şi spunând că ei l-au omorât. Nu l-au omorât ei (vulturul- bacteriile), l-au omorât hienele ( lipsa de vitamina C care conduce la lipsa de colagen), dar pe hiene nu le mai vezi şi vezi vulturii şi spui: ei sunt vinovaţii. N-aş extrapola acum, dar în cazut Alzheimer-ului este la fel. Sunt două proteine: amiloid şi se dă vina pe ele pentru Alzheimer.

Reporter: Bine, dar s-au făcut şi studii pe… zeci de mii de studii s-au făcut în oncologie, neurologie, în psihiatrie se dădeau doze de până la 10 grame, 100 de grame

Adrian Vornicu: 100 de grame ( de vitamina C), doctorul Hoffer.

Reporter: De doctor Hoffer, 100 de grame de vitamina C pacienţilor cu schizofrenie. Rezultate foarte bune: Pauling în oncologie, în neurologie…

Vitamina C in Neurologie si boli psihiatrice

Adrian Vornicu: În toate bolile psihiatrice vitamina C are un rol enorm pentru că avantajul vitaminei C este următorul: orice alt antioxidant ai da, că, mai ales moda aceasta de acum, cu ape ionizate, cu tot, fiecare are rostul ei. Dar vitamina C are un rost extraordinar. Ea nu interferează cu sistemul de detox al organismului. Vitamina C cedează cei 2 electroni glutationului.

Reporter: Vitamina C cedeaza 2 electroni Glutationului.

Adrian Vornicu: Da, şi glutationul este dirijorul. Dirijorul... Ei, când îi cedează, asta este interesant, din acid ascorbic rămâne acid dezascorbic, dehidroascorbic şi doar sub această formă, de DHA, este acceptată în creier. Creierul nu primeşte vitamina C sub forma acid ascorbic.

Reporter: Bun, dar asta se…

Adrian Vornicu: De aceea, la schizofrenici, în momentul în care îi dai 100 de grame de vitamina C, ea este oxidată de către glutation, îi preia acei 2 electroni, C₆H₈O₆, în preia acei 2 electroni şi sub formă dezascorbică este acceptată de creier. Şi creierul, în acea furtună, stresul care este creat la nivel cerebral de această afecţiune, şi este absorbit tot (vitamina C) şi în urină nu mai rămâne nimic. În ascorbimia plasmatică, când faci un test, la o persoană care este foarte stresată sau schizofrenică, nu se mai elimină nimic. Şi au făcut un test, un studiu, nu mai ţin minte acum exact referinţa, o să spunem dacă vrei, ca anecdotă, pentru că nu mai am exact referinţa, au comparat .

Au făcut ceva similar ce au făcut in alt experiment  între lup şi miel că am înţeles că s-au pus in 2 cuşti un lup şi aici un miel şi mielul moare de infarct doar faptul că vede lupul lângă, fără să-l atingă lupul. Acelaşi lucru l-au făcut cu o căpriţă (capra îşi fabrică propria vitamina C) şi punând înregistrarea cu lupul. Şi au făcut ascorbimia plasmatică în urină. E, au văzut că în momentele normale, capra îşi sintetiza 4-6 grame de vitamina C pe zi.

Reporter: Şi în situaţii de stres…

Adrian Vornicu: Şi în situaţii de stres 20 de grame. Eu am observat la mine. În mod normal, acum, cred că astăzi îmi servesc 3-5 grame de vitamina C. Dacă se întâmplă o dată la 2 ani să fiu răcit, 20 de grame şi nu simt nimic. Pentru că imediat intervine toleraţia intestinală, intervine sistemul laxativ. Când intervine acela, stop, rămâi la nivelul acesta.

Reporter: Dacă ar fi să revenim un pic la ce înseamnă absorbţia vitaminei C pentru că spuneai, la început, de vitamina C lipozomală şi pe mine m-a uimit şi m-a încântat reusita din cazul prezentat.

Adrian Vornicu: ..şi nu este singura…pentru că sunt foarte mulţi medici, inclusiv doctor Levy, din Anglia, care a scris…care are o lucrare extraordinară,  despre vindecarea incurabilului.( Curing the Incurable)

Reporter: Pe vitamina C, deci…

Adrian Vornicu: Da. El fiind şi avocat, în acelaşi timp.

Reporter: Asta i-a servit

Adrian Vornicu: Asta îi serveşte în mod deosebit. El recomandă şi este un mare susţinător al vitaminei C lipozomale.

Vom vorbi şi despre vitamina C lipozomală pentru că ea are un rol deosebit, după cum am spus.  (Vitamina C lipozomala) O descoperire epocală, aş spune, este democratizarea, democratizarea vitaminei C injectabile pentru toată lumea. Până la urmă asta, despre asta este vorba. Pentru că, în momentul în care foloseşti vitamina C injectabilă are un efect mult mai mare, dar forma lipozomală este deja mai…

Reporter: De ce?

Adrian Vornicu: E, da, haide, dacă vrei, discutăm acum de ce. Pentru că deja… ce înseamnă un lipozom? Un lipozom înseamnă că această formă lipozomală în care tu ai acolo acea grupare formată din fosfat şi lipide, folosind lecitina de soia, iei aceste fosfolipide, având un capăt hidrofob şi un capăt hidrofil, au această capacitate, în momentul în care le pui în apă, să creeze o capsulă compactă, care este opacă la interferenţele cu acidul gastric, cu bacteriile din intestin, este opacă. Şi când spunem vitamina C lipozomală trebuie să spunem că de fapt, este o formă şi coloidală şi nanometrică. Este foarte important nanometrică pentru că având dimensiuni între 1 şi 100 de nanometri, ea depăşeşte orice barieră prin simplă difuzie absorbţie. Nici nu are nevoie…

Reporter: Deci se absoarbe la nivel celular.

Adrian Vornicu: La nivel celular, la nivel intestinal, pentru că este un lucru să fie absorbit şi un lucru să fie asimilat. Absorbţia la nivelul intestinal şi apoi la nivel celular, ea având aceeaşi similitudine cu membrana celulei.

Reporter: (lipozomii) cu membrana celulară.

Adrian Vornicu: Aceeaşi, ea (vitamina C Lipozomala) nici nu are nevoie, neapărat, de un anumit canal, un anumit receptor, este absorbită prin difuzie pasivă.

Reporter: Practic lipozomii asigură, sunt, practic, un fel de…

Adrian Vornicu: Navetă, exact. Care duc exact la ţintă vitamina C. Şi aici am putea extrapola, în cazul cancerului, afecţiunilor degenerative, ce importanţă are faptul ca vitamina C să ajungă în acest mod? Aş spune că vitamina C sub formă de biosinteză sau fructe şi legume este pentru menţinere, dar în momentul în care s-a creat un dezechilibru datorită stresului tău, factorului de mediu ambiant etc., ai nevoie de vitamina C lipozomală. Ai nevoie pentru că dacă nu, greul şi mai ales că sunt persoane care astăzi, din cauza acestor regimuri alimentare (pâină, dulciuri, lapte) au acidoză intestinală, care nici nu le mai permite să ia, nici nu le mai permite să mănânce o lămâie, nu spun de vitamina C pură sau de biosinteză. Nu mai pot mânca! Vitamina C lipozomală are acest avantaj enorm: o poţi consuma, o pot consuma şi acele persoane, fără niciun disconfort.

Reporter: Sub ce formă e? Cum este structurată?

Adrian Vornicu: Ei, aicea deja aş spune că se încearcă să se danseze mai repede decât muzica. O astfel de tehnică necesită un anumit proces pe care nu îl poţi tu imita, pentru că… când locuiam în Franţa deja cunoşteam cred că singura formă sub care ea are o valabilitate, cei de la LivOn Labs, care am înţeles că acum au apărut şi în România.

Reporter: LivOn Labs

Adrian Vornicu: LivOn Labs, da, eu cu accentul francez…

Reporter: Ei cred că sunt primii care au folosit tehnologia lipozomală…

Adrian Vornicu: Şi încă mai sunt, mai sunt altii. Nu cunosc prea bine subiectul, dacă mai sunt şi alţii care le-au făcut, pentru că, în momentul în care văd că cineva obţine (rezultate) şi mai ales că doctor Levy, fiind implicat în acest concept, omul având atâtea studii şi lucrări la activ, mergi pe garanţia…

Reporter: Recomandări certe.

Adrian Vornicu: Recomandările unei autorităţi medicale. Cea de la LivOn Labs.

Şi cunoscând foarte bine pe cei care au utilizat, chiar în acel documentar, “Vitamina C vă poate salva viaţa”, au fost acelaşi lucru, cu toate că sunt discreţi în documentar. De ce sub forma aceasta de gel? Pentru că un coloid, în sine, înseamnă ceea ce avem în organismul nostru, majoritatea coloizilor care sunt, aş spune, de sutură, sunt coloizi sub formă de gel. De ce gel? Pentru că dacă… pentru a forma acest coloid, în primul rând, lipidele fiind greu de amestecat cu apa, ai nevoie de un sistem de vortex foarte puternic, ai nevoie de o maşină în stomac. Aşa ceva nu avem. Ai nevoie de o maşină care să… printr-o rotaţie centrifugată foarte puternică să obţină un amestec relativ între aceste 2 substanţe. Şi nu este de ajuns. Apa în care se pune vitamina C şi se amestecă cu aceste fosfolipide, la rândul ei trebuie, printr-o tehnică specială, ultrasunete, ceea ce se foloseşte, să fie sparte acele molecule la nivel nanometric. Între 100 şi…

Reporter : Şi atunci trebuie inclus nutrientul…

Adrian Vornicu: Da şi aceste molecule fiind separate la nivel nanometric, deci un miliardim de metru, păi ele, atunci pot trece prin orice pasaj, sunt absorbite foarte uşor, pentru că la acest nivel…

Deci, practic, ce trebuie să reţinem noi din tehnologia … că sunt multe forme de prezentare. Sunt capsule, care au efect… Repet, organismul îşi ia cât are nevoie, eliminând, şi chiar s-au făcut ceva măsurători, că gradul de tolerabilitate sau de absorbţie…

Reporter: Este diferit.

Adrian Vornicu: Este diferit. Depinde de necesarul în momentul respectiv.

Dacă am spune doar despre vitamina C lipozomală, eu am văzut sub formă de capsule, sub formă pudră, sub formă etc., dar este o formă în care se încearcă eschivarea factorului termen de garanţie, în sensul că se oferă sub formă de pudră, pe baza faptului că, pe baza ipotezei că ea se va sintetiza în stomac, ceea ce eu n-am înţeles cum. Dacă voi înţelege într-o zi, dar nu văd cum, pentru că nu avem nici vortexuri în stomac, nu avem nici aparate cu altrasunete, nu ştiu cum…

Deci poate să fie doar soluţie coloidală, deci poate să fie sub formă…

Ea pur şi simplu se va… vor fi folosite lecitina respectivă, ca şi fosfolipidele de către organism, va fi folosită puţină vitamina C, dar nu există aceea absorbţie şi nici asimilare la nivel celular sub formă lipozomală. Nu există. Ea va fi asimilată…

Reporter: Sub formă de capsule sau…

Adrian Vornicu: N-are cum. Nu are cum. Nu are cum din ceea ce se cunoaşte la ora actuală şi, în momentul în care am o formă căreia îi ştiu validitatea şi ştiu capacitatea de a face acest lucru, aş spune că restul care vin cu ipoteze rămâne să o dovedească. Rămâne să dovedească aceste ipoteze

Reporter: Acuma sunt diferenţe foarte mari şi de costuri, mă gândesc, pentru că costul de producţie, mă gândesc, raportat la tehnologie…

Adrian Vornicu: Apăi, bineînţeles.

Reporter: Tehnologie avansată este folosită şi în cazul medicamentelor oncologice, că de acolo practic…

Adrian Vornicu: Şi cremele. Cremele de înfrumuseţare, sunt foarte multe .

Reporter: Şi primele au fost, cred că, picăturile pentru ochi sub formă lipozomală. Apoi, formularea lipozomala  este folosita in medicină, pe oncologie şi acum cei de la… primii care au folosit-o au fost cei de la LivOn Labs, mă gândesc costurile fiind foarte mari şi de aici şi diferenţele, pentru că am văzut vitamina C lipozomală capsule la 30 de lei.

Adrian Vornicu: Hai să nu comparăm un tratament, ajungem puţin să vorbim despre cancer, un tratament pentru o afecţiune oncologică, cu, aş spune, cu utilizarea acestui supliment în, o să fim reţinuţi, nu aş spune vindecarea, în ajutorul terapeutic respectivului tratament pe care respectiva persoană îl va practica, la recomandarea medicului. Dar vitamina C trebuie să fie un suport, aş spune nelipsit, vitamina C lipozomală, în tratarea afecţiunilor oncologice şi chiar de diabet.

Reporter: Şi neurologice.

Vitamina C anti-otravire

Adrian Vornicu: Şi neurologice. Şi chiar dacă mergem, aşa, mai departe, putem, iarăşi, reveni la afecţiuni, nu doar, aş spune că ar trebui să fie, undeva, aşa cum eu ţin undeva, la frigider şi umblu cu 1 plic, 2 după mine, în aceste posibile accidente de otrăvire. Nu ştiu dacă am apucat noi să discutăm o dată despre doctorul Bastien, este un doctor francez, Pierre Bastien, care a reuşit şi poate am să-ţi trimit un link, a reuşit să… chiar în revista The Lancet, în cea mai prestigioasă revistă medicală, în ’81, să publice un protocol în care omul ăla şi-a pus viaţa de 2-3 ori în pericol ca să demonstreze eficienta vitamine C in cazul intoxicatiilor. Atât de mare era, aş spune, rigiditatea în faţă, el fiind doctor în munţii Vosges, în Franţa, veneau foarte mulţi pacienţi…

Reporter: Intoxicaţi.

Adrian Vornicu: Cu amanite phalloïde, se numeau, o ciupercă foarte otrăvitoare şi nu ştia ce să le facă. Omul a cercetat, a luat puţin şi din bibliotecă, a mai… şi a dat peste faptul acesta, că vitamina C poate ajuta în aceste cazuri. Ei bine, n-a făcut decât să… pacienţilor care veneau, pentru că cineva care este otrăvit cu o ciupercă este într-un stat, într-o stare foarte critică, imediat le-a administrat vitamina C injectabilă. Ori ceea ce nimeni, azi, nu poate face că nu umbli cu injecţie după tine şi nici nu şti să faci. Unde-i avantajul vitaminei C lipozomale? Mergi, ai acest accident, eşti undeva, ai mâncat ceva din greşseală, dar se întâmplă şi unui, nu ştiu, poate şi unui copil la şcoală care a băut nişte lapte stricat. Nu poţi să ştii de unde. (Vitamina C) are această capacitate ( anti-otrava) şi doctorul Bastian a demonstrat-o otrăvindu-se pe el însuşi de 3 ori. Ultima dată a făcut-o cu televiziunea elveţiană, cu cei de la Lancet, a făcut-o în studiourile televiziunii din Elveţia, unde a luat câteva grame, nu ştiu, 7-8 grame din această otravă, doar injectându-şi 2-3 grame de vitamina C înainte şi un purgativ. A scăpat teafăr, n-a avut nimic. Şi atunci a fost obligat să introducă protocolul Bastian, propus de spitalul respectiv de afecţiuni anti-otravă, centrul respectiv francez, a fost introdus în toată, în tot codex-ul aş putea spune, farmaceutic francez, cu toate că nu ştiu în ce măsură se practică, dar vitamina C nelipsită în cazurile de otrăvire, dar aceste otrăviri pot fi bruşte, aşa cum vorbim acum, dar ele pot fi latente. Din alimentaţia modernă de astăzi, din ceea ce respirăm, nanoparticule şi n-am măsurat în fiecare oraş radioactivitatea, noi, de fapt, avem aşa o picătură homeopatică de otravă zilnică. Poate nu doar homeopatic, chiar mai mult din toată această alimentaţie. E, n-ar strica să contrabalansăm, să folosim în fiecare zi, preventiv, această vitamina C.

Reporter: Dar cum era? Era o vorbă: “An apple a day keeps the doctor away.”, acuma putem să…

Adrian Vornicu: Da, un măr pe zi tine doctoral al; distanta, da, o vitamina C pe zi…

Reporter: Un plic de vitamina C pe zi poate să ţină doctorul departe.

Adrian Vornicu: Aş recomanda, aş spune şi chiar folosirea bivalentă: şi vitamina C, fructe şi legume, mai ales care are curtea lui, să le mănânci cu cea mai mare încredere. În momentul în care le iei din comerţ, ai un dubiu. Mergi la piaţă, dacă vezi pe cineva cu mâinile mai crăpate, cumpără de acolo nişte fructe şi legume, că eşti sigur că nu e al treilea intermediar la ele şi…

Reporter: Eu mă uit ce are pe tarabă, să n-aibă foarte multe, că e clar că le are de la el din curte

Adrian Vormicu: Da, să le aibă de la el din curte, că n-am să-i cer certificatul de producător, dar asta este, aş spune, varianta cea mai idilică. Concret vorbind, încă nu avem capacitatea, cere foarte mult efort şi deja, pentru o singură persoană, am încercat eu, de 2-3 ori, să caut… să poţi calcula care sunt toţi factorii perturbanţi, câţi radicali liberi pun în mişcare şi care ar fi necesarul. Este foarte mare. Şi nu merită acest efort de a calcula zilnic dintr-un simplu motiv: vitamina C îţi spune cât eşti de poluat, pentru că vitamina C îţi spune acest lucru şi am văzut mame însărcinate care luau 20 de grame de vitamina C pe zi, pare o erezie, dar luau fără nici un efect laxativ. Ori efectul laxativ, pentru vitamina C şi pentru sărurile de magneziu, precum clorura de magneziu (clorura de magneziu ar merita o zi întreagă povestit despre ea)

Reporter: La o nouă întâlnire.

Adrian Vornicu: Sunt cele 2 excepţii ( vitamina C si clorura de magneziu), sunt cele 2 excepţii care confirmă regula. Vitamina C este excepţia care confirmă regula pentru că nu este o vitamină, iar clorura de magneziu este cea care sintetizează ADN-ul… Dacă ar fi să o luăm logic, nu poţi exista 3 minute fără, cam maxim 3 minute, fără aer (nu ştiu, sunt campionii aceia, poate fac 5), în mod normal 3 minute fără aer, să spunem, se spune 3 zile fără apă, în sensul că să mănânci doar alimente dehidratate, vei vedea că doar 3 zile duci, nu mănânci biscuiţi mai mult de 3 zile, 3 săptămâni fără mâncare şi apoi urmează 2 lucruri foarte esenţiale: 6 luni fără vitamina C, eşti dead, crapă vasele de sânge, putem vorbi puţin de plăcile de arterom, apoi, chestie distractivă.

Reporter: Despre cardiovasculare, bolile cardiovasculare.

Adrian Vornicu: Cardiovasculare, exact, şi ai un an fără magneziu. S-a constat în Franţa că harta sinuciderilor este exact harta carenţelor în magneziu ale solului. Deci ai 3 minute aer, 3 zile apă, 3 săptămâni mâncare la modul global şi apoi urmează vitamina C şi magneziu. Păi dacă astea 2 sunt cele 2 suplimente cele mai esenţiale, de asta avem nevoie. Vitamina C şi magneziu. Şi aş spune că în discuţiile mele pe care le am, în recomandările pe care le fac aceste 2 ar trebui să fie nelipsite şi ambele, interesant, au acest semnal intestinal. În momentul în care ai un mic surplus intervine efectul laxativ imediat. Deci nu poţi avea supradoză. Poţi să iei vitamina D, poţi să iei vitamina E, nu ştii cât iei. Poate că atât, poate că atât, da, dar nu ştii. Vitamina C şi clorura de magneziu sau hidroxidul de magneziu au acest parametru de anunţ. Aşa cum doctor Pierre Bastien şi asta m-a uimit şi poate ar trebui să specificăm: am vorbit de vitamina C naturală şi de biosinteză. La doctorul Bastien am arătat că este un aliment anti-otravă. Dintre aceste 2 noţiuni putem ajunge la ceea ce am constatat eu însumi şi am făcut o mică anchetă. Dacă tot vorbim de vitamina C naturală, eu mă intreb: vitamina C cum şi-o fabrică un şobolan care… şobolanul, aş spune că, din toate mamiferele, tot ce există astăzi în natură, este animalul care este cel mai expus deşeurilor noastre. În Paris aveam…

Reporter: Deci ar trebui să fie cel mai bolnav.

Adrian Vornicu: Cel mai bolnav. Şi când colo, şobolanii ăştia nu reuşim să-i otrăvim, dar nu reuşim. Eu în Paris, să spunem că erau colocatari. Acolo, în blocurile din Paris, şobolanul este la el acasă. De asta au făcut şi banda aia de desenate, Ratatouille.

Ei, am observat şi am făcut şi experiment in vivo cu aşa ceva. În momentul în care, totuşi, se lăsau păcăliţi şi mâncau puţină otravă, aşa un şobolan, se clătina, nu mai mişca câteva zile vedeai clătinându-se. Ei, am pus o găleată cu fundul tăiat pe un astfel de şobolan şi o placă de plexiglas cu o cărămidă. Acolo a făcut câte 2-3 zile, i-am făcut câteva fotografii şi după o săptămână, când m-am întors să văd ce mai face, colocatarul nostru era mai mic aşa, cu vreo 30%. Ce-a făcut? Şi-a transformat lipidele în glucoză, ceea ce ştie să facă şi corpul uman, dar corpul uman nu ştie să mai facă un lucru.

Îi lipseşte..

Glucoza în vitamina C, pentru că el nu mai are ultima enzimă activă. Şi şobolanul era mai mic cu 30%, dar când i-am dat drumul a plecat direct. Deci s-a autovindecat. Ce ar fi însemnat şi aici este o problemă metafizică, de ce omul nu-şi mai sintetizează aşa ceva, pentru că sunt 2, 3, 5 mamifere, sunt câteva insecte. Este omul, porcul de guinea, liliacul şi cam atât. Şarpele, am înţeles că unele specii de şerpi, câteva insecte, care nu sintetizează, dar 99% din toate mamiferele îşi sintetizează vitamina C, ceea ce le permite să umble desculţi, să nu răcească, ursul stă foarte bine în bârlog si şobolanul…

Reporter: (Ursulul) Poate să hiberneze.

Adrian Vornicu: ( Urusl) poate să hiberneze, iar şobolanul mănâncă toate resturile. Avantajul şobolanului este că toate aceste resturi alimentare, care conţin amidon, glucoză, o nebunie curată. Cartofi prăjiţi aruncaţi, pâine… Lui îi furnizează de fapt, o formă de… o formă de glucoză, pe care o transformă continuu în vitamina C. De aceea cresc aşa de mari. Şi în Anglia, în Londra, am văzut acuma un reportaj cât mai interesant, aveau o jumătate de metru! Este o nebunie curată! De ce? Lor le prieşte de minune. Şi de aici m-a frapat din prima întrebare: de ce toţi cobaii de laborator sunt mici, albi şi din aceeaşi specie? Când am intrat să văd despre ce este vorba… A fost aleasă o specie pentru toate experimentele din lume, special care să aibă această enzimă inactivată, să fie similară nouă. Deci să nu sintetizeze vitamina C, pentru că dacă ar fi făcut teste cu şobolani adevăraţi, antibioticele, otrăvurile…

Reporter: N-ar fi funcţionat.

Adrian Vornicu: N-ar fi funcţionat. Deci ce-ar însemna să avem noi vitamina C în mod continuu? Aceste otrăvuri să nu funcţioneze asupra noastră.

Vitamina C si glucoza, zaharuri..

Reporter: Să fim sănătoşi. Spuneai, la început, despre vitamina C că este un glucozid, deci, practic, are acelaşi, foloseşte acelaşi receptor…

Reporter: Ca şi zahărul.

Ca şi zahărul. Şi aici, apropo, vorbeam de vitamina C naturală şi vitamina C de sinteză şi de faptul că vitamina C, dacă e să luăm în calcul faptul care acelaşi receptor, fiind un glucozid, ca şi zahărul, practic toate suplimentele care sunt îmbogăţite cu adaos de zaharuri, fie că fructoză şi alte nebunii….au valoare foarte mica.

Adrian Vornicu: Da, (valoarea) este foarte mică. Deja, preţul este foarte mare pentru ceea ce plăteşti şi când valoarea este foarte mică ajungi la un raport de 1 la 100, ca beneficiu. Pentru că dacă te uiţi la formula chimică a vitaminei C, ai C₆H₈O6 şi la glucoză ai H₁₂, îţi dai seama că, de fapt, vitamina C nu este o vitamină, este o glucoză, pentru că la vitamina A, etc ai H₃₀C₂₀… (Vitamina C) Având acelaşi receptor, şi nu doar acelaşi receptor ca si glucoza, ştiind că esenţial, este combustibilul ATP-ului, etc., (glucoza) ea are şi întâietate pe receptori. În momentul în care le iei împreună (vitamina C si alimente dulci), glucoza blochează receptorii şi ia toate taxiurile, cum s-ar spune. Aterizează amândouă la aeroport şi glucoza ia toate taxiurile şi vitamina C mai vede după. Deci, în momentul în care ambele circulă… A venit cu autobuzul şi ajunge mai târziu la receptori. De aceea, natura, şi natura ne respectă şi pe membrii familiei, a pus vitamina C doar în fructe care sunt acre, din acest motiv, care au această formă de fructoză, dar nu este o formă agresivă şi a pus doar în fructele acre ca nu cumva să se blocheze absorbţia vitaminei C. De aceea, în natură este doar în fructele acre şi de aceea, chiar, acidul ascorbic, antiscorbutic, are acest gust acru, pentru că aceste bacterii sintetizează de pe amidon, de pe melasă, cu aceeaşi proprietate ca vitamina C din fructe şi legume, o sintetizează sub formă acră, cu toate că mai sunt 2 forme: este ascorbatul de calciu, ascorbatul de magneziu, ascorbatul de sodiu, dar în afară de acidul ascorbic şi ascorbatul de sodiu, care sunt foarte compatibile, celelalte forme, în care se caută o alcalinizare, aşa, nu ştiu, a la m